Cum e în Sectorul 2?
Din suprafaţa de spaţii verzi de 3,56km2 a Sectorului 2 suprafaţa medie a spaţiului verde public este de 3,73m2 deşi normele europene prevăd ca, pentru o dezvoltare sănătoasă fiecare persoană are nevoie de aproximativ 12/16m.p deşi media internaţională recomandată este de 26 mp/locuitor OUG nr. 108/10-10-2007 Monitorul Oficial nr. 698/16-10-2007.
Deşi în Sectorul 2 suprafaţa spatiilor verzi este insuficientă se înregistrează o tendinţă continua de reducere a acestora.
Reducerea suprafeţelor verzi a dus la acumularea de monoxid de carbon şi plumb şi ne situăm ca unul din sectoarele cu grad ridicat de poluare.
Poluarea mediului are o influenţă negativă atât asupra individului în mod direct cât şi asupra vieţii economice a zonei.
Deşi în Sectorul 2 suprafaţa spatiilor verzi este insuficientă se înregistrează o tendinţă continua de reducere a acestora.
Reducerea suprafeţelor verzi a dus la acumularea de monoxid de carbon şi plumb şi ne situăm ca unul din sectoarele cu grad ridicat de poluare.
Poluarea mediului are o influenţă negativă atât asupra individului în mod direct cât şi asupra vieţii economice a zonei.
De ce ar trebui să fie altfel?
Prin procesul de fotosinteză, plantele principala sursă de oxigen a planetei, contribuie la epurarea chimică a atmosferei.
În decursul unei zile, o suprafaţă foliară de 25 mp furnizează necesarul de oxigen pentru o persoană (A.-F. Iliescu, 2006).
Pe lângă epurarea chimică a atmosferei,vegetaţia realizează şi o epurare fizică a acesteia prin reţinerea prafului şi pulberilor. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice pun în evidenţă faptul că „o peluză de iarbă reţine de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafaţă nudă, iar un arbore matur reţine de 10 ori mai multe impurităţi decât o peluză de mărimea proiecţiei coroanei acestuia pe sol” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 94). În paralel cu epurarea chimică şi fizică a atmosferei, vegetaţia realizează şi o epurare bacteriologică a acesteia, distrugând o bună parte din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului.
Vegetaţia are un rol vital şi în moderarea climatului urban.
În oraşe,construcţiile şi suprafeţele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului, ceea ce conduce la producerea aşa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta,vegetaţia, prin efectul de umbră şi de creştere a umidităţii aerului contribuie la crearea unui mediu mai confortabil.
Studiile climatologice susţin că, în apropierea pădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzută faţă de zonele libere neplantate din oraşe, şi cu 12–14°C mai scăzută decât temperatura construcţiilor şi ariilor betonate şi asfaltate.
Vegetaţia bogată contribuie la creşterea umidităţii relative cu 7–14 procente în parcuri şi păduri.
Un alt beneficiu adus de vegetaţie îl constituie atenuarea poluării fonice.Spaţiile verzi constituie adevărate bariere pentru zgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acestora la jumătate în cazul existenţei unor perdele arborescente cu o lăţime de 200–250m.
Ca spaţii publice, spaţiile verzi contribuie la creşterea incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca persoanele de toate vârstele să interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la evenimentele comunităţii.
Spaţiile verzi pot constitui locuri de desfăşurare pentru diverse evenimente sociale şi culturale, cum sunt festivalurile locale, celebrările civice sau desfăşurarea
unor activităţi teatrale, cinematografice ajută la formarea identităţii culturale a unui areal, sunt parte a profilului său unic şi dau un sens locului pentru comunităţile locale.
Spaţiile verzi bine întreţinute joacă un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane. Acestea oferă oportunităţi prin care încurajează un stil
de viaţă mai activ, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, ciclism etc., inclusiv deplasări pe rutele dintre zonele locuite şi/sau dintre diferite facilităţi publice
(magazine, pieţe, şcoli). Unele studii arată că valoarea principală a spaţiilor verzi decurge din capacitatea lor de refacere a „stării de bine” a persoanelor care le frecventează Ele oferă citadinilor locuri liniştite pentru relaxare şi reducere a stresului, pentru evadarea din mediul construit şi din trafic. Spaţiile verzi răspund, aşadar, în principal, nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului liber. În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp,parcul rămâne soluţia cea mai la îndemână pentru activităţi recreaţionale.
De asemenea, spaţiile verzi pot deveni, în anumite condiţii, locuri de joacă pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală şi socială a acestora ele facilitează un necesar comportament de socializare a copiilor.
Spaţiile verzi urbane au o deosebită importanţă şi din punct de vedere estetic,deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oricărui mediu construit –mediu ce domină în oraşe.
Impactul pozitiv al spaţiilor verzi se extinde şi în sfera activării vieţii economice a oraşelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea
unei imagini favorabile asupra centrelor urbane şi, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiţii şi pentru oferta de noi locuri de muncă . Mai mult, prezenţa spaţiului verde, prin aspectele benefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate etc.), determină creşterea în valoare a zonelor urbane şi, implicit, a valorii proprietăţilor localizate în vecinătatea lor.
Existenţa spaţiilor verzi bine întreţinute contribuie, de asemenea, la creşterea calităţii vieţii.
În decursul unei zile, o suprafaţă foliară de 25 mp furnizează necesarul de oxigen pentru o persoană (A.-F. Iliescu, 2006).
Pe lângă epurarea chimică a atmosferei,vegetaţia realizează şi o epurare fizică a acesteia prin reţinerea prafului şi pulberilor. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice pun în evidenţă faptul că „o peluză de iarbă reţine de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafaţă nudă, iar un arbore matur reţine de 10 ori mai multe impurităţi decât o peluză de mărimea proiecţiei coroanei acestuia pe sol” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 94). În paralel cu epurarea chimică şi fizică a atmosferei, vegetaţia realizează şi o epurare bacteriologică a acesteia, distrugând o bună parte din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului.
Vegetaţia are un rol vital şi în moderarea climatului urban.
În oraşe,construcţiile şi suprafeţele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului, ceea ce conduce la producerea aşa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta,vegetaţia, prin efectul de umbră şi de creştere a umidităţii aerului contribuie la crearea unui mediu mai confortabil.
Studiile climatologice susţin că, în apropierea pădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzută faţă de zonele libere neplantate din oraşe, şi cu 12–14°C mai scăzută decât temperatura construcţiilor şi ariilor betonate şi asfaltate.
Vegetaţia bogată contribuie la creşterea umidităţii relative cu 7–14 procente în parcuri şi păduri.
Un alt beneficiu adus de vegetaţie îl constituie atenuarea poluării fonice.Spaţiile verzi constituie adevărate bariere pentru zgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acestora la jumătate în cazul existenţei unor perdele arborescente cu o lăţime de 200–250m.
Ca spaţii publice, spaţiile verzi contribuie la creşterea incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca persoanele de toate vârstele să interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la evenimentele comunităţii.
Spaţiile verzi pot constitui locuri de desfăşurare pentru diverse evenimente sociale şi culturale, cum sunt festivalurile locale, celebrările civice sau desfăşurarea
unor activităţi teatrale, cinematografice ajută la formarea identităţii culturale a unui areal, sunt parte a profilului său unic şi dau un sens locului pentru comunităţile locale.
Spaţiile verzi bine întreţinute joacă un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane. Acestea oferă oportunităţi prin care încurajează un stil
de viaţă mai activ, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, ciclism etc., inclusiv deplasări pe rutele dintre zonele locuite şi/sau dintre diferite facilităţi publice
(magazine, pieţe, şcoli). Unele studii arată că valoarea principală a spaţiilor verzi decurge din capacitatea lor de refacere a „stării de bine” a persoanelor care le frecventează Ele oferă citadinilor locuri liniştite pentru relaxare şi reducere a stresului, pentru evadarea din mediul construit şi din trafic. Spaţiile verzi răspund, aşadar, în principal, nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului liber. În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp,parcul rămâne soluţia cea mai la îndemână pentru activităţi recreaţionale.
De asemenea, spaţiile verzi pot deveni, în anumite condiţii, locuri de joacă pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală şi socială a acestora ele facilitează un necesar comportament de socializare a copiilor.
Spaţiile verzi urbane au o deosebită importanţă şi din punct de vedere estetic,deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oricărui mediu construit –mediu ce domină în oraşe.
Impactul pozitiv al spaţiilor verzi se extinde şi în sfera activării vieţii economice a oraşelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea
unei imagini favorabile asupra centrelor urbane şi, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiţii şi pentru oferta de noi locuri de muncă . Mai mult, prezenţa spaţiului verde, prin aspectele benefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate etc.), determină creşterea în valoare a zonelor urbane şi, implicit, a valorii proprietăţilor localizate în vecinătatea lor.
Existenţa spaţiilor verzi bine întreţinute contribuie, de asemenea, la creşterea calităţii vieţii.
La ce riscuri ne supune Administraţia Onţanu:
Poluanţii atmosferici sunt cauza conjunctivitelor, eritemelor cutanate, bolilor bronhopulmonare şi bolilor cardiovasculare. În România 2 milioane de oameni suferă de Bronho Pneumopatie Obstructivă Cronică şi Astm Bronşic, ambele având drept cauză alergia şi/sau poluarea atmosferică. Monoxidul de carbon din aer provine din gazul de eşapament şi scade capacitatea organismului de a transporta oxigenul la ţesuturi şi organe. Este deosebit de periculos pentru cei cu boli cardiace.
Bioxidul de nitrogen are tropism pentru căile respiratorii.
Plumbul şi el depăşind normele admise în Sectorul 2, afectează rinichii, ficatul şi alte organe. De asemenea este cauza anumitor probleme ale aparatului reproducător. La copii intoxicaţia cu plumb generează retard mintal, tulburări de comportament, tulburări de dispoziţie iar la copiii foarte mici şi fetuşi s-a constatat că expunerea mamelor la concentraţii mari de plumb va avea ca repercusiune un IQ scăzut a produsului de concepţie.
Domnule Onţanu, e vorba de noi toţi, inclusiv de urmaşii dumneavoastră, aşa că ar fi cazul să nu mai fim hrăniţi cu noxe prin bunăvoinţa dumneavoastră!
Bioxidul de nitrogen are tropism pentru căile respiratorii.
Plumbul şi el depăşind normele admise în Sectorul 2, afectează rinichii, ficatul şi alte organe. De asemenea este cauza anumitor probleme ale aparatului reproducător. La copii intoxicaţia cu plumb generează retard mintal, tulburări de comportament, tulburări de dispoziţie iar la copiii foarte mici şi fetuşi s-a constatat că expunerea mamelor la concentraţii mari de plumb va avea ca repercusiune un IQ scăzut a produsului de concepţie.
Domnule Onţanu, e vorba de noi toţi, inclusiv de urmaşii dumneavoastră, aşa că ar fi cazul să nu mai fim hrăniţi cu noxe prin bunăvoinţa dumneavoastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu